Skip to content
January 31, 2012 / raduvisanmiu

Manualul Bunului Politician (1)

I. Eşti grav ameninţat când adversarii te vor simţi slăbind în puterile ofensive. Eşti pierdut când vor simţi-o prietenii. 

II. De la’nceput şi dintr’odată nu-ţi slei arsenalul. Eşti totuşi nevoit? Fă-l cel puţin pe adversar să creadă că ţi-au mai rămas şi alte arme. În faţa celor cari vor să te distrugă trebuie să apari întotdeauna mai puternic decât eşti în realitate şi mai ales decât îşi închipuie dânşii. 

III. Dacă eşti slab sau dacă le pari, nu năzui să dobândeşti simpatia celor puternici. Dă-le impresia unei voinţi robuste, fă-i să te creadă tare şi, fără s’o cauţi, simpatia lor te va descoperi. 

IV. De la primii paşi în politică – şi i-a făcut de timpuriu – Licinius a şi’nceput să-şi pregătească situaţia culminantă, pe care o întrezărea ambiţia lui nemărginită. A intrigat,a linguşit, a calomniat, a trădat, şi-a apropiat pe unii, a silit pe alţii să se’ndepărteze, în scurt a uzat şi a abuzat de toate procedeele, pe care un politicianism fără scrupule i le punea la îndemână.          Ascensiunea i-a fost fulgerătoare şi strălucită, dar tocmai când era gata să culeagă în sfârşit toate roadele atâtor osteneli, un banal accident de automobil zădărnici o viaţă întreagă de uneltiri şi turpitudini.   

V. Nu spera să-ţi atragi bunăvoinţa celor mari prin apeluri la compătimirea şi la generozitatea lor. Chiar dacă mila lor ar trece de la vorbe la fapte, şi încă ei n’ar izbuti s’o facă decât micşorându-te şi înjosindu-te. Fii însă tare. Dovedeşte-le că ştii să vrei şi că poţi încă. Arată-te ca o primejdie cât de mică, şi favoarea lor de va căuta. 

VI. Licheaua izbuteşte acolo unde omul de caracter cade învins. Căci bunăvoinţa celor puternici, când nu ştie de frică, se îndreaptă mai bucuroasă către cei capabili de toate umilinţele şi de toate josniciile decât către oamenii cari, prin independenţă şi prin demnitate, le-ar putea creea, la un moment dat, dificultăţi şi complicaţiuni. Aşadar, ori te impui prin teama ce inspiri, ori aşterne-te covor sub picioarele conducătorilor. 

VII. Nu-l învinui pe adversar de toate îndrăznelile, chiar şi de acelea pe care nu le are. Cu timpul el ajunge s’o creadă iar tu s’o simţi. 

VIII. Cei mai străluciţi apărători ai ordinei stabilite sunt adeseaori tocmai acei cari un mai cred înrs’însa. 

IX. Când guvernezi, prea multe idei te încurcă. Dar şi lipsa oricărei idei nu te descurcă. 

X. Din turnul de fildeş, politică nu se poate. Cel mult te închizi într’însul ca, după scurtă vreme, să ieşi sporit în prestigiu şi autoritate. Nu întârzia însă. Iubirea prietenilor e capabilă să te uite acolo mai repede decât ura adversarilor.

(Manualul Bunului Politician, Constantin Banu, 1937,  Bucureşti, Fundaţia pentru Literatură şi Artă “Regele Carol II”, Bulevardul Lascăr Catargiu, nr. 39)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: